Ce trebuie sa stim despre cancerul gastric

Cancerul gastric reprezintă a două cauză de deces prin cancer la nivel mondial după cancerul pulmonar. Incidenţa este estimată la aproximativ 870000 cazuri noi iar mortalitatea la 650000, adică în jur de 10% din totalul deceselor prin cancer. La nivelul ţărilor din vestul Europei incidenţa a înregistrat o scădere potenţial datorită modificărilor de dietă, a preparării mâncării sau a altor factori ambientali. Cea mai mare incidenţa se întâlneşte în Japonia, Asia de Sud-Est, America de Sud şi Europa de Est.

Prognosticul rămâne rezervat şi acesta derivă din absenţa unor factori de risc concret definiţi, precum şi a unor simptome specifice motiv pentru care depistarea este făcută în stadii avansate de boală. În Japonia unde cancerul gastric este endemic, majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi în stadii incipiente urmare a unui screening de masă şi că urmare rata de supravieţuire aici este ridicată. Observaţional, imigranţii în mod progresiv asimilează ratele de incidenţa ale ţărilor gazdă ceea ce sugerează că factorii ambientali sunt importanţi în etiologie..

În privinţa localizării tumorii la nivelul diverselor segmente ale stomacului se pare că factorii etiologici sunt diferiţi pentru cancerele joncţiunii esogastrice şi ale porţiunii proximale gastrice spre deosebire de cele ale porţiunii distale.

Cauzele cancerului gastric

Dintre factorii ambientali incriminaţi s-ar părea că aportul crescut de sare şi nitraţi precum şi aportul scăzut de vitamina A şi C  creşte riscul de cancer gastric. Consumul constant sau excesiv de mezeluri sau carne preparată prin prăjire sau frigere reprezintă o sursă mare de nitraţi şi nitriti regăsiţi de asemenea şi în alimentele afumate sau conservate la sare. Fumatul, alcoolul, infecţia cu Helicobacter pilori sunt de asemenea factori de risc incriminaţi. În general leziunile corpului gastric se asociază cu hipoclorhidria (scăderea producerii de acid clorhidric) şi infecţia cu Helicobacter pilori.

Dintre factorii genetici se pare că grupul sangvin A este predispus pentru o asemenea neoplazie. De asemenea un istoric familial (rudă de gradul 1 cu cancer gastric) sau cancer gastric difuz ereditar ( mutaţii CDH1), cancer de colon nonpolipos, Polipoza adenomatoasa familială, Sindromul Li-Fraumeni, mutaţiile BRCA1 şi BRCA 2 precum şi prezenţa unor leziuni precursoare cum ar fi gastrică cronică atrofică sau polipii gastrici adenomatosi sunt strâns legaţi de riscul de a dezvolta un cancer gastric.

Simptome și manifestări

Simptomatologia cancerului gastric este polimorfă şi include greaţă, vomă, dificultăţi la înghiţire, senzaţia de plenitudine abdominală postprandială, pierderea apetitului, hematemeză adică vărsături cu aspect de zat de cafea, melenă adică scaun cu aspect negru-păcură, scădere ponderală, etc.

Din punctul de vedere al semnelor clinice tabloul clinic variază de la normal până la palparea unei formaţiuni abdominale epigastrice sau a unei formaţiuni supraclaviculare ori axilare stângi.

Diagnosticul este sugerat de examinarea endoscopică ce evidenţiază formaţiunea tumorală gastrică precum şi extensia acesteia la nivelul peretelui gastric. Ecoendoscopia care se practică numai în centre specializate este o procedura utilă în aprecierea mai precisă preoperatorie a stadiului tumorii. Examenele imagistice de înalta performanţă (Computer Tomograf sau RMN) contribuie la aprecierea extensiei bolii.

Markerii tumorali recomandaţi în general de către medici de alte specialităţi decât specialitatea oncologică nu au valoare diagnostica şi nici prognostică. Se dozează frecvent CEA pe care îl regăsim crescut doar la aproximativ 40% din cazuri şi CĂ19-9 care este modificat doar în 20% din cazuri.

Diagnosticul de certitudine este cel anatomopatologic obţinut prin biopsia endoscopică a formaţiunii tumorale. În anumite situaţii bine definite se recurge la laparatomie exploratorie în vederea examinării maselor intraabdominale prin inspecţie directă. De asemenea această procedura permite biopsierea ţesuturilor suspecte precum şi o serie de intervenţii cu scop terapeutic. Întotdeauna examenul histologic va fi însoţit de examenul imunohistochimic şi punctual, în situaţii particulare de analize de depistare a unor mutaţii care ar putea avea ecou terapeutic.

Tratamentul în cancerul gastric

În ceea ce priveşte tratamentul, acesta este complex şi poate include intervenţie chirurgicală şi/sau chimioterapie, radioterapie sau terapie biologică ori imunoterapie şi este determinat fireşte de stadiul bolii la momentul diagnosticului. Este evident că abordarea unui pacient cu cancer gastric depinde de mai mulţi factori dintre care unii ţin de boală-cum ar fi stadiul bolii, dar şi de gazdă şi aici se ţine cont de starea generală a acestuia dar şi de afecţiunile asociate. După efectuarea bilanţului lezional se explică pacientului opţiunile terapeutice iar decizia terapeutică este în acord şi cunoştinţă de cauza..

În stadiile incipiente şi localizate intervenţia chirurgicală rămâne baza terapiei. Abordarea chirurgicală depinde de localizarea,mărimea şi caracterele invazive locale ale tumorii. Intervenţiile pot fi deschise sau laparoscopice tendinţa actuală fiind de minimizare a intervenţiei dar cu respectare riguroasă a principiilor chirurgiei oncologice. În acest sens se recurge la gastrectomii totale sau subtotale în funcţie de situaţia particulară a pacientului însoţite sau nu de disecţia ganglionilor limfatici perigastrici. Întotdeauna se va ţine cont de starea clinică a pacientului şi de morbiditatea fiecărui tip de intervenţie în parte.

În privinţa limfadenectomiei, în vederea diminuării efectelor secundare inerente operaţiilor de anvergură se recurge actual la mapping-ul ganglionilor santinelă. În linii mari aceasta înseamnă injectarea unei substanţe trasor colorate sau radioactive la nivelul patului tumoral. Această substanţă se concentrează în general la nivelul ganglionilor limfatici care sunt prima poartă de diseminare. Dacă aceşti ganglioni captează substanţă se recurge la limfadenectomie extinsă. Dacă nu există captare în ganglionii perigastrici atunci intervetia este mult mai limitată şi nu include aceşti ganglioni.

Chimioterapia rămâne în continuare o terapie de bază în cancerul gastric datorită progreselor modeste în ceea ce priveşte terapiile target şi a imunoterapiei şi în ciuda unor rate de răspuns relativ modeste. Chimioterapia se poate folosi preoperator şi atunci se numeşte neoadjuvanta iar rolul sau în general este de a micşora volumul tumoral pentru a transformă bola într-una operabilă. De asemenea se poate recurge la chimioterapie postoperator şi atunci se numeşte adjuvantă şi se adresează aşa zisei boli minim reziduale adică bolii nevizualizabile dar intuită că prezenţa prin prisma unor factori de prognostic pe care terapeutul îi regăseşte în examenul final anatomopatologic postoperator..În anumite situaţii limitate rolul chimioterapiei este strict paleativ.

Radioterapia se foloseşte mai rar în această localizare a bolii oncologice şi în anumite cazuri concrete în completarea unei intervenţii curative sau cu viza paleativă,antalgică sau hemostatică.

În ultimii anii studiile clinice au arătat rezultate promiţătoare ale unor molecule ţintă. Unele cancere gastrice prezintă o cantitate mai mare de proteină HER2 pe suprafaţă celulelor componente care le stimulează creşterea. În acest sens molecule ce au drept ţintă aceste proteine pot avea un rol în tratamentul modern al cancerului gastric Her2 pozitiv. În acest sens, în anumite ţări deja Trastuzumab este aprobat în tratamentul cancerului gastric metastatic Her 2 pozitiv. Alte molecule precum Lapatinib, Pertuzumab sau Trastuzumab Emtasine sunt încă obiect al studiilor clinice.

O altă ţintă în vizor este EGFR (endotelial growth factor receptor) proteină evidenţiată în anumite celule ale cancerului gastric şi studii clinice au drept target această ţintă.
În privinţa imunoterapiei, după “boom-ul” deosebit din cancerele pulmonare şi melanomul malign cercetările se extind cu repeziciune către majoritatea localizărilor ale bolii neoplazice iar rezultatele preliminare sunt mai mult decât promiţătoare..

În concluzie, în ciuda progreselor evidente în terapie, cancerul gastric reprezintă încă o boală redutabilă cu un prognostic infaust de cele mai multe ori. Rămâne şansă unei depistări precoce şi această prin eforturile conjugate ale factorilor de decizie şi a specialiştilor implicaţi în depistarea şi tratamentul acestei afecţiuni. De asemenea stă în puterea noastră de a conştientiza necesitatea unui stil de viaţă sănătos cu un aport alimentar cât mai bogat în fructe şi legume şi cât mai sărac în aditivi alimentari şi toxice curente. Și de a ne prezenţa la medic în momentul în care sesizăm orice modificare în starea de sănătate.

 

Sursa:Dr Oana Cuzino

Asculta Live 24/24

Lasă un răspuns

error: Nu copia!