Edmond Halley

Într-o zi de 8 noiembrie, însă în anul 1656 undeva lângă Londra se naşte cel ce avea să devină astronomul Edmond Halley. Acesta va rămâne cunoscut în istorie mai ales pentru cometa ce îi poartă numele, cometa Halley. Într-o vreme în care mulţi credeau că stelele cu coadă (cometele) sunt fenomene meteorologice produse în atmosfera Pământului, Edmond Halley descoperă periodicitatea unui comete ce devenea vizibilă o dată la 7576 de ani.

Orbita cometei Halley
Orbita cometei Halley
Cometa Halley pe 29 Mai 1910 - fotografie efectuată de către celebrul E. E. Barnard de la Observatorul Yerkes - fotografia a apărut în New York Times pe 3iulie 1910.
Cometa Halley pe 29 Mai 1910 – fotografie efectuată de către celebrul E. E. Barnard de la Observatorul Yerkes – fotografia a apărut în New York Times pe 3iulie 1910.

Concluzionând corect că era vorba de una şi aceeaşi cometă (văzută în anii 1456, 1531, 1607 şi 1682), Halley calculează anul viitor al reîntoarcerii, 1758. Astronomul moare în anul 1742, cu 16 ani înainte de re-întoarcerea prognozată. În anul reveneirii cometei, astronomii au denumit-o cometa (lui) Halley.

Dar, cine a fost Edmond Halley ? Un pasionat de astronomie (şi matematică) ce devine la 19 de ani asistentul unui alt astronom celebru, John Flamsteed (primul director al Observatorului astronomic regal de la Greenwich) cel ce a numerotat stelele în ordine (după ascensia dreaptă.

ihalley
Edmond Halley în 1720 – Pictură în ulei de Richard Phillips

La 20 de ani, Halley pleacă în insula Sfânta Elena (în sudul oceanului atlantic) pentru a cataloga stelele din emisfera sudică a Pământului. Cu această ocazie observă un tranzit al planetei Mercur în 1677. Tot atunci îi vine ideea de a folosi tranzitul planetei Venus pentru a măsura distanţele în sistemul nostru solar folosind metoda paralaxei (căreia îi va aduce un spor de precizie în 1716, introducând metoda măsurării timpilor în care Venus trecea peste disc, insipirat probabil din metoda descrisă de James Gregory în Optica Promota).

Tot mai interesat de problema gravitaţiei, la 28 de ani îl întâlneşte pe “gigantul” Isaac Newton, în vederea aprofundării demonstraţiilor legilor planetare ale lui Kepler. Peste numai 3 ani, Halley devine “sponsorul” lui Newton, editând şi publicându-i Principiile Matematice ale Filosofiei Naturale în 1687.

În 1698, la 42 ani, conduce prima expediţie ştiinţifică englezească, la bordul navei HMS Paramour, în zona de sud a Oceanului Atlantic pentru determinarea variaţiilor câmpului magnetic al busolei. Expediţia însă nu a fost fără peripeţii din cauza insuboronării ofiţerilor.

Reconstiruire a navei HMS Paramore © Hakluyt Society
Reconstiruire a navei HMS Paramore © Hakluyt Society

În anul 1705, publică calculele ce au dus la descoperirea periodicităţii cometelor, în  Synopsis Astronomia Cometicae, unde a prevăzut re-întoarcerea cometei ce avea să-i poarte numele.


Tot în această perioadă avem parte şi de o întâmplare picantă privind utilizarea observaţiilor astronomice, şi ceva metode mai puţin ortodoxe prin care Halley (la sugestia lui Newton) substituie sistematic o bună parte din catalogul stelar al directorului Flamsteed în 1712, publicându-l fără acordul acestuia. Nervos şi supărat, Flamsteed va reuşi să recupereze totuşi 300 din cele 400 de exemplare tipărite ale catalogului piratat, pe care le va incendia ulterior în public.
John Flamsteed, 1646 - 1719, Primul astronom regal şi fondatorul Observatorului de la Greenwich.
John Flamsteed, 1646 – 1719, Primul astronom regal şi fondatorul Observatorului de la Greenwich.

Flamsteed, un perfecţionist, a lucrat zeci de ani la întocmirea unui catalog stelar ce cuprindea de trei ori mai multe stele decât cele din atlasul stelar al lui Tycho Brahe. Dorindu-şi o precizie cât mai mare a poziţiilor stelare măsurate el tot ezita să-şi publice datele, de frica pierderii reputaţiei. Ulterior morţii sale catalogul stelar Flamsteed (ce avea erori de doar 10” secunde de arc) a fost publicat de către soţia acestuia.


La 62 de ani,  Halley descoperă mişcarea proprie a stelelor comparând poziţia acestora din 1718 cu cea dată de Ptolemeu 16 secole mai devreme. Cele mai “vitezomane” stele găsite, Arcturus şi Sirius, se deplasaseră deja cu un diametru lunar înspre sud.

În 1720 îi succede în funcţia de astronom regal, directorului John Flamsteed. Halley va muri la o vârstă venerabilă (86 de ani, în 1742) înainte să-şi vadă cometa re-întorcându-se.

Asculta Live 24/24

Lasă un răspuns

error: Freventa instabila, NU mai dati click inca o data :)