Din Suflet Pentru Suflet

Iti ofer toata viata care mi-a mai ramas pentru toata moartea pe care ti-am sadit-o

Dimineata voiam sa scriu ceva frumos, acum trebuie sa scriu o scrisoare de ramas bun pe care e posibil nici sa nu o citesti. Nu stiu cum sa incep. N-am cum face asta si nici nu vreau. Insa acum stiu sigur ca nu vreau in rai. Locul meu nu e acolo. Prefer sa cobor, sa iau o pauza sa-mi odihnesc golul din suflet. Sper ca demonii sa nu-mi observe talpile sangerande si ochii obositi de orele oferite tie. Sufletul inca tipa fara cuvinte…

Mi-e dor de toate lucrurile ce inca nu le-am facut. Mi-e dor de lacrimile ce nu vor mai curge, de durerea ce a aparut mai repede decat ma asteptam. Te astepti probabil sa cer ceva. Nu o voi face. Ai oferit mai mult decat puteai oferi. Iar eu? Viitorul era rezervat pentru tine acum insa a ramas undeva in decor. M-am pierdut in bratele tale, m-am abandonat tie, m-am pierdut pe mine intre ce sunt si ce trebuia sa fiu. Cand iubesti nu exista destul. Niciodata nu vor exista destule lacrimi, destula fericire, destul timp, destul noi. Eu n-am fost un tot de la inceput…

Ma intrebai de ce tin la tine. Pai pentru diminetile alea in care tineai mortis sa fii prezent pe un peron pustiu si renuntai la somn pentru mine, pentru orele pierdute pe drum pentru a fi impreuna, pentru noptile alea in care amorteai cand adormeam pe mana ta, pentru diminetile in care te trezeai inainte mea si ma lasai sa mai dorm, pentru felul in care ma luai de mana, pentru cum imi zambeai cand te priveam, pentru cum ma priveai cand iti spuneam ceva important pentru mine, pentru cum ma ascultai cand iti povesteam ceva ce nu te interesa, pentru cum imi spuneai sa ma imbrac ca e frig, sau sa arat bine, pentru cum erai langa mine atunci cand eram suparata, pentru ca stiai sa ma faci sa tac fara sa tipi, pentru ca puteam sa ma prabusesc din doua cuvinte rostite de tine, pentru ca puteam sa zambesc din cauza altor doua vorbe spuse tot de tine, pentru ca niciodata nu ti-au placut filmele alese de mine si totusi ne-am uitat la ele impreuna, pentru ca nu mi-ai cerut imposibilul, pentru ca stiai cum sa ma atingi, pentru ca stiai cum sa ma iei in brate ca pe un copil, pentru ca stiai sa ma tratezi ca pe o femeie, pentru ca stiai sa te impui, pentru ca stiai cum sa ma faci sa ma pierd alaturi de tine.

Pentru toate astea am ajuns sa tin la tine, pentru toate astea am crezut ca putem fi NOI si restul, pentru toate astea am crezut ca va putea fi bine. Atat de putin timp si atat de multe amintiri. Atat de putin NOI din ce ar fi putut fi, dar nu a fost. Ti-am dat drumul sa pleci. Am gresit suficient, stiu bine, acum imi suport consecintele.

Inevitabil vom sfarsi in alte asternuturi, in alte brate sau poate singuri. Mi-as fi dorit sa ne pierdem unul in celalalt pana am fi uitat cu desavarsire cine suntem. Imi va fi dor de tine, voi mai tine la tine, te voi mai iubi, dar am sa-ncerc sa nu inchid ochii. Nu de teama ca-ti voi uita chipul ci pentru a nu-mi fi si mai mult dor…

“Iti ofer toata viata care mi-a mai ramas pentru toata moartea pe care ti-am sadit-o.”

0 0 vote
Article Rating
Etichete
Afișați mai multe
Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
error: Nu copia!
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x
Close
Close